miercuri, 21 februarie 2018

Părintele Efrem Katunakiotul: "când Dumnezeu va vedea dispoziția ta, râvna ta, că Îl cauți cu rugăciunea, atunci vei vedea ce sunt cele duhovnicești, bunătățile cele negrăite"


 Considerat unul din cei mai mari părinţi aghioriţi ai secolului trecut, părintele Efrem Katounakiotul (1912 – 1998) a fost ucenicul lui Gheron Iosif Isihastul. Spre deosebire de ceilalţi ucenici ai lui Gheron Iosif care au preluat conducerea unei mănăstiri aghiorite, părintele Efrem a ales isihia, rămânând retras în pustia Katounakiei.

În decembrie 2013 a apărut știrea că mai mulți părinți cuvioși contemporani vor fi cât de curând proslăviți oficial de către Patriarhia Ecumenică. Între aceștia se numără și Bătrânul Efrem Katunakiotul. – LD



Este cu adevărat trist faptul că marea comoară pe care am primit-o de la Sfântul Botez, adică înfierea (de către Dumnezeu) și pe care am dobândit-o de la Apostoli, o nesocotim. Si de aceea, cu ușurință lenevim, cu ușurință devenim nepăsători, cu ușurință disprețuim, și într-un cuvânt, cu ușurință cădem. Fericit este acela care a primit harul și a murit cu el! Mai fericit este acela care a trăit, l-a sporit, l-a înmulțit și apoi a adormit! 

luni, 19 februarie 2018

Marius Iordăchioaia: "Ortodoxia informației îneacă Ortodoxia rugăciunii"


Dragostea în care cred: vă rog, salvați-vă mințile


precum valurile unui tsunami
transformă orașele în
torente de obiecte
care fac
imposibilă salvarea
prin înot

așa internetul
transformă lumea
într-un șuvoi de informații
ce revărsându-se în creiere
face imposibilă supraviețuirea minții
prin gândire....

exact la fel
Ortodoxia informației
îneacă
Ortodoxia rugăciunii...

și așa cum locuitorii orașelor de coastă
nu pot scăpa de valuri
decât pe munții din jur
asemenea
mintea nu poate scăpa de nebunie
decât în Cer...

și acolo ajunge
cu aerostatul inimii:

mărind flacăra Rugăciunii
și aruncând peste bord
tot lestul
gândurilor....

duminică, 18 februarie 2018

Predica PS-lui Ignatie în cadrul simpozionului dedicat Părintelui Justin Pârvu (video, text). "Ceea ce a lăsat Părintele Iustin, duhul, cuvintele, trăirea lui, luați-le și trăgeți-le în interiorul inimii și veți vedea că trăindu-le din interior, ele vor avea o putere și în exterior"


Doxologia: Simpozion dedicat părintelui Justin Pârvu la Mănăstirea Paltin


Ziua de prăznuire a Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, sâmbătă, 10 februarie 2018, a constituit pentru Mănăstirea Petru Vodă şi pentru Mănăstirea Paltin din judeţul Neamţ un prilej de pioasă aducere-aminte şi emoţionantă evocare a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. În această zi, s-au împlinit 99 de ani de la naşterea marelui duhovnic al neamului românesc, ctitorul şi povăţuitorul celor două binecunoscute mănăstiri nemţene. 

După cum ne-a relatat părintele profesor Vasile Păvăleanu, director adjunct al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, la Mănăstirea Paltin, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Ignatie, Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Grupul psaltic al măicuţelor a oferit răspunsurile liturgice. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a adresat un bogat cuvânt de învăţătură, în care a subliniat că doar prin smerenie ne facem cu adevărat următori ai pildei de vieţuire a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. [...]

vineri, 16 februarie 2018

Un Patriarh la înmormântarea unui cerșetor. PF Neofit a spus că Dobri Dobrev a fost numit "Sfântul din Bailevo" nu doar pentru donaţiile sale, ci şi pentru viaţa trăită în credinţa ortodoxă


Basilica: „Sfântul din Bailevo”, Dobri Dobrev a fost înmormântat | PF Neofit prezent la funeralii

Dobri Dobrev a fost înmormântat joi în cimitirul bisericii din localitatea natală Bailovo, aşa cum i-a fost dorinţa încă din timpul vieţii. La funeraliile sale a participat Patriarhul Neofit care a venit să-i aducă un ultim omagiu celui supranumit „cerșetorul pentru Hristos”, trecut în veşnicie la vârsta de 103 ani.

joi, 15 februarie 2018

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Au fost aleși doi arhierei vicari pentru diaspora


Basilica: Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

 

În ziua de 15 februarie 2018, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul acestei ședințe a avut loc alegerea Arhiereului-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și a Arhiereului-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.
Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Atanasie (Tudor) Rusnac ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Noul Arhiereu-vicar va purta titulatura Preasfințitul Părinte
Atanasie de Bogdania.
De asemenea, Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Teofil (Petru) Roman ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei. Noul Arhiereu-vicar va purta titulatura Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia.

luni, 12 februarie 2018

Diadema Starețului - un nou film despre Sf. Gavriil Georgianul


Diadema Starețului


Recent a apărut un film documentar în limba rusă (subtitrat în limba română) dedicat unui mare sfânt ortodox contemporan, georgian, Părintele Gavriil Urguebadze. Autorul filmului, care a fost realizat cu binecuvântarea Patriarhului Georgiei, Ilia al II-lea, este Constantin Tsertsvadze. 
În acest film se pot vedea, în special, câteva imagini cu Părintele Gabriel însuși, locurile unde a trăit, biserica pe care a construit-o, mărturiile surorilor lui și a diferitelor persoane care l-au cunoscut, inclusiv Mitropolitul Hilarion Alfeev de Volokolamsk. 
Sfântul Gavriil (1929-1995) a devenit cunoscut pentru numeroasele sale daruri duhovnicești și suferințele îndurate pentru Hristos. În 1965, în timpul festivităților de 1 mai la Tbilisi, el a dat foc unui gigantic portret al lui Lenin, și a îndemnat mulțimea să se întoarcă la credința lui Hristos. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Georgiană în 2012. Biografia sa, scrisă de Jean-Claude Larchet a apărut în colecția „Mari duhovnici ortodocși ai secolului XX“ Editura "l'Age d'Homme". 
Acest film, care durează 51 de minute, poate fi văzut mai jos.


Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

Testamentul Sf. Gavriil Georgianul


"Slava lui Hristos Dumnezeu!

Cer iertarea si binecuvantarea Preafericirii Sale, Catholicos-Patriarhul intregii Georgii, Ilia al II-lea. Întregului cin preotesc si calugaresc las binecuvântarea mea si va cer iertare, impacare.  
Dumnezeu este iubire. Desi m-am straduit, am fost incapabil sa ating dragostea de Dumnezeu si de aproapele dupa poruncile Mantuitorului nostru. In iubire este cuprinsa aflarea Împaratiei Cerurilor in aceasta lume vazuta si mostenirea Vietii celei Vesnice.
Sa ma ingropati fara sicriu, infasurat in mantie.

Fiti buni si smeriti. Dumnezeu intru smerenia noastra adusu-Si-a aminte de noi, Dumnezeu da harul Sau celor smeriti. Fata de fiecare om sa va comportati cu smerenie, bunatate si dragoste.
Dragostea fata de toti ortodocsii si de orice om nascut in lume o iau impreuna cu mine.
Scopul intregii noastre vieti si al intregii lumi vazute consta in apropierea de Dumnezeu cel Preainalt, dobandirea Imparatiei Cerurilor si mostenirea Vietii Vesnice. Toate acestea vi le doresc tuturor.

Binecuvantarea mea v-o las tuturora, ca sa nu pierdeti marea mila a lui Dumnezeu si toti sa va invredniciti de Imparatia Cerurilor.

Nu e om care sa traiasca si sa nu pacatuiasca. Sigur, sunt un mare pacatos, nevrednic si neputincios.

Cand veti fi aproape de mormantul meu, va rog cu toata dragostea sa va rugati pentru iertarea mea, a pacatosului. 

Pamant am fost si in pamant ma voi intoarece.

Adevarul este in nemurirea sufletului.

Monahul Gavriil 


LEGATURI: 

ROF:

marți, 6 februarie 2018

Protos. Hrisostom de la Putna: "Întâmpinarea Domnului este starea sufletului doritor de Dumnezeu"

Întâmpinarea Domnului este starea sufletului doritor de Dumnezeu. Să ni-L dorim pe Dumnezeu înlăuntrul nostru, să-L primim și să-L păstrăm ca Stăpân și Împărat al inimii, al voinței și cugetului nostru și să-i cerem Lui: "Doamne, primește-mă întru odihna Ta!"


 Preacuvioși Părinți și frați credincioși,

Suntem martori astăzi unui moment crucial în istoria mântuirii oamenilor, în care cele vechi se fac noi toate, în care Dumnezeu este Cel Care vine la rob, Dumnezeu ia chip de rob  și îmbrăcat astfel, în chipul acesta, vine înaintea lui, vine să-l întâmpine.

Trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament se întâmplă acum. Dacă în Vechiul Testament oamenii nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, nu-I știau care este Numele Lui - nici măcar Iacob, după ce s-a luptat cu Dumnezeu și a biruit. Atunci când a vrut să afle Numele lui Dumnezeu, Dumnezeu nu i l-a spus. I-a spus doar atât: "De ce vrei să știi care este Numele meu? Acesta este minunat." (Facerea 32, 29), Moise, după ce a primit Tablele Legii în Sinai, când a întrebat, iarăși, pe Dumnezeu: "Care este numele Tău, să știu să le spun oamenilor", și a vrut să vadă fața Lui, Dumnezeu i-a spus: "Eu sunt Cel ce Sunt"(Iesirea 3, 14). Si i-a mai spus: "Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi "(Ieșirea 33, 20), "numai spatele meu îl vei vedea". (Ieșirea 33, 23). Sfinții Părinti văd aici o invitație din partea lui Dumnezeu spre contemplare. Dumnezeu i-a spus omului, cu alte cuvinte, "tu încă nu Mă poți vedea față către față, însă, prin contemplație, ridicându-ți mintea deasupra celor pământești, mă vei urma". "Spatele meu vei vedea" înseamnă "tu Mă vei urma pe Mine".

Avva Macarie: "Arată dragoste frate și adaugă și pentru mine o rugăciune!"


20. Avva Macrie locuia la Panerimo [pustie desavarsita]. Si viețuia singur acolo, ca pustnic. Mai jos era altă pustie, plină de frați. Si privind odată Bătrânul pe cale, a văzut pe satana în chip de om, vrând să treacă prin ținutul său. Si părea că poartă un stihar moale cu multe găuri și de fiecare gaură era atârnat câte un mic vas. Si i-a zis lui marele Bătrân: Unde te duci? Si i-a răspuns: Mă duc să le aduc aminte fraților! Si Bătrânul a zis: Si la ce-ți trebui aceste vase? Si el a zis: Duc cu ele bucate la frați. Iar Bătrânul a zis: Cu toate acestea? A răspuns: Da! Dacă nu-i place cuiva ceva, îi aduc altceva. Dacă nici aceea nu-i place, îi dau pe cealaltă. Din toate, trebuie să-i placa ceva. Si acestea zicând, a plecat. 
Iar Bătrânul a rămas privind pe drumuri până când acela s-a întors. Si când l-a văzut Bătrânul, i-a zis: Să te mântuiești! Iar el a răspuns: Nu este pentru mine mânturie! Și-a zis Bătrânul: De ce? Iar el a zis: Toti s-au făcut sălbatici și nici unul nu mă suferă! A zis lui Bătrânul: Deci, nu ai niciun prieten acolo? Iar el a răspuns: Da, am numai un frate acolo. Si măcar acela mi se încredințează și când mă vede ca vântul, se întoarce spre mine. A zis lui Bătrânul: Si cum se cheamă fratele? Iar el a zis: Theopempt. Si zicând acestea, a plecat. 

Si sculându-se Avva Macarie, a plecat la pustia de jos. Si auzind frații că vine, au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea lui. Si fiecare dintre ei își îngrijeau chilia cu gândul că poate la el va sta Bătrânul. Iar el cauta în munte pe cineva cu numele Theopempt. Si aflându-l pe acela, a intrat în chilia lui. Iar Theopempt l-a primit bucurându-se. Si când au rămas singuri, Bătrânul i-a zis: Cum îți merge cele ale tale, frate? Iar el a zis: Cu rugăciunile tale, bine! I-a zis lui Bătrânul: Nu te războiesc pe tine gândurile? Iar el a zis: Până acum sunt bine! Căci se rușina să vorbească. A zis lui Bătrânul: Iată, eu de atâția ani mă nevoiesc și sunt cinstit de toți si pe mine, bătrânul, mă tulbură duhul desfrânării! A răspuns și Theopempt, zicând: Crede-mă, avva, că și pe mine! Si Bătrânul se prefăcea că și alte gânduri îl războiesc, până îl făcea pe acela să mărturisească. Apoi i-a zis: Cum postești? Iar el a zis: Până la ceasul al nouălea. I-a zis lui Bătrânul: Să postești până seara și să te nevoiești. Si să înveți pe derost din Evanghelii și  din celelalte Scripturi. Si dacă îți vine gând, niciodată să nu privești în jos, ci totdeauna în sus. Si îndată Domnul te va ajuta. 

Si dând astfel fratelui canon, Bătrânul a ieșit spre pustia lui. Si privind iarăși, a văzut pe dracul acela și i-a zis: Unde te duci iarăși? Iar el a zis: Să aduc aminte fraților! Si a plecat. Si când s-a întors, i-a zis sfântul: Cum sunt frații? Iar el a zis: Rău! Iar Bătrânul a zis: De ce? Iar el a zis: Sunt toți sălbatici! Si cel mai mare rău este că și pe cel care-l aveam prieten și care asculta de mine, și acela nu știu de unde, s-a stricat și nici acela nu mi se mai încredințează, ci a devenit mai sălbatic decât toți. Si am jurat să nu mai calc pe acolo, decât după un timp. Si vorbind așa, a plecat părăsind pe Bătrân. Si Bătrânul s-a dus la chilia lui. 

23. Ziceau despre Avva Macarie că, mergând odată la biserică să săvârșească adunarea [monahilor pentru Sfânta Liturghie], a văzut în afara unei chilii a fraților o mulțime de draci, unii preschimbați în femei, vorbind necuviincios, alții în tineri, vorbind și aceștia lucruri rușinoase, alții dansând, iar alții preschimbându-se în diferite înfățișări. Iar Bătrânul, fiind văzător cu duhul, a suspinat, zicând: Negreșit, fratele petrece în nepăsare și de aceea duhurile rele înconjoară chilia lui, asa, cu neorânduială. Deci, după ce s-a terminat slujba, întorcându-se, a intrat în chilia fratelui și i-a zis: Sunt necăjit, frate, că sunt tare nepăsător. Am însă credință în tine și știu că, dacă te vei ruga pentru mine, negreșit mă va ușura Dumnezeu din strâmtoare. Iar fratele făcând metanie Bătrânului, i-a zis: Părinte, nu sunt vrednic să mă rog pentru tine! Iar Bătrânul a stăruit, rugându-l pe fratele și zicând: Nu plec dacă nu-mi dai cuvântul că vei face pentru mine o rugăciune în fiecare noapte. Si fratele a ascultat de porunca Bătrânului. Si aceasta a făcut-o Bătrânul, vrând să-i dea o pricină pentru a pune început să se roage nopțile. 
Si sculându-se fratele noaptea, a făcut rugăciune pentru Bătrân. Si sfârșind rugăciunea, a fost străpuns la inimă și zicea în sine: Suflete nenorocit, pentru Bătrânul acesta te rogi, iar pentru tine însuti nu te rogi! Si așa, a făcut și pentru el o rugăciune stăruitoare. Făcând el toată săptămâna, în fiecare noapte, cele doua rugăciuni, una pentru Bătrân și una pentru sine însuși, duminica, mergând la biserică, Avva Macarie, a văzut iarăși dracii stand afară la chilia fratelui, mânioși foarte. Si a cunoscut Bătrânul că pentru că se rugase fratele s-a mâniat dracii. Si umplându-se de bucurie, a intrat la fratele și i-a zis: Arată dragoste și adaugă și pentru mine încă o rugăciune! Făcând fratele cele doua rugăciuni pentru Bătrânul, iarăși a fost străpuns, și a zis în sine: O suflete chinuit, adaugă și pentru tine o rugăciune. Si a făcut asa toată săptămâna, săvârșind patru rugăciuni în fiecare noapte. Si iarăși, plecând Bătrânul, a văzut pe draci mânioși și tăcuți și a mulțumit lui Dumnezeu. Si a intrat iarăși la fratele și l-a rugat să mai adauge și altă rugăciune pentru el. Si fratele a adăugat și pentru sine însuși o altă rugăciune. Si făcea în fiecare noapte șase rugăciuni. Deci, iarăși venind Bătrânul la fratele, s-au înfuriat dracii împotriva Bătrânului și l-au ocărât, fiind nemulțumiți de mântuirea fratelui. Iar Avva Macarie, slăvind pe Dumnezeu pentru sporirea fratelui, a intrat iarăși în chilia lui. Si îndemnându-l pe el să nu fie delăsător, ci să se roage neîncetat, a plecat de la el. Iar dracii, văzând multa osârdie a fratelui, pe care o dobândise pentru rugăciune cu harul lui Dumnezeu, au plecat de la el.

Sursa: Pateric 



duminică, 4 februarie 2018

Serghei Șumilo, directorul Institutului Internațional al Patrimoniului Athonit despre "1000 de ani de monahism rus în Muntele Athos". Conferința de la Paris: "Athosul și Rusia: legături milenare"

Serghei Șumilo, directorul IIPA și ieromonahul Iosif Pavlinciuc

În perioada 27 – 30 ianuarie 2018, la Centrul spiritual-cultural ortodox rus din Paris și la Biserica Sfântului Serafim de Sarov din Montgeron au avut loc evenimente și întruniri dedicate aniversării a 1000 de ani de monahism rus în Muntele Athos.

Astfel, pe 27 ianuarie 2018, a avut loc conferința cu tema: „În grădina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rusia și Athosul: 1000 de ani de unitate spirituală”, organizată de Institutul Internațional al Patrimoniului Athonit (IIPA). Evenimentul a fost dedicat celei de-a 1000-a aniversări a monahismului rusesc în Muntele Athos și a fost moderat de ieromonahul Iosif Pavlinciuc, Doctor la Universitatea Sorbona din Paris.

În cadrul conferinței, profesorul Serghei Șumilo, directorul Institutului Internațional al Patrimoniului Athonit, a prezentat o lucrare (pe care o puteți vedea mai jos) despre relațiile milenare ale Rusiei Kievene cu Muntele Athos, o istorie a monahismului rus în Sfântul Munte. De asemenea, a prezentat proiectele editoriale dedicate patrimoniului athonit și, la sfârșit, le-a oferit tuturor participanților câte o iconiță a Cuviosului Ioan Vyshensky Athonitul (recent canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă) și alta, a Tuturor Sfinților Athoniți.

Mai multe despre acest eveniment se pot citi pe site-ul Comunității Ortodoxe Moldovenești din Eparhia Corsunului: Enoriașii bisericilor din Paris s-au familiarizat cu patrimoniul mănăstirii ruse de pe Muntele Athos 

***

Serghei Șumilo, directorul Institutului Internațional al Patrimoniului Athonit


ORTODOXMD.EU: Serghei Șumilo: Athosul și Rusia: legături milenare

Athosul, ca centru spiritual și cultural internațional


Sfântul Munte Athos și patrimoniul său duhovnicesc secular ocupă un loc special în istorie. Compoziția din toate neamurile a locuitorilor Muntelui Athos, ne indică în mod clar semnificația universală a muntelui Athos. Centrele lumii creștine, atât orientale cât și occidentale, au aspirat mereu să aibă reprezentanții lor aici. Athosul a devenit un simbol al unității duhovnicești a diferitelor popoare creștine.

Vorbind despre Athos, trebuie remarcat faptul că acesta este un exemplu unic al unității monahale din istoria creștinismului, indiferent de identitatea națională sau apartenența statală.

Din cele mai vechi timpuri au fost reprezentate aici comunități monastice de diferite naționalități, astfel încât Athosul este considerat pe bună dreptate centrul internațional al monahismului creștin.

Încă din secolul al VII-lea, în acest loc s-au concentrat reprezentanții tuturor tradițiilor monahismului oriental: egiptean, palestinian, sirian. La scurt timp după al VI-lea Sinod Ecumenic, în timpul domniei împăratului Constantin Pogonat (anii de domnie: 668 - 685), aici s-au mutat călugări din Arabia, Africa și Palestina, expulzați fiind de invazia islamică de la vechile lor Lavre - primele centre ale monahismului creștin.

Importanța spirituală a Muntelui Athos, ca centru monahal creștin, a crescut începând cu secolul al X-lea, datorită lucrării Sfântului Atanasie Athonitul și împăratului Nichifor Phocas.

marți, 30 ianuarie 2018

Simbolistica duhovnicească a icoanei Sfintei Treimi pictată de Andrei Rubliov


Temeiul biblic

Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fă, precum ai zis!" După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: "Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!" Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă. Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi le-a pus înaintea Lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac. Şi l-au întrebat Oamenii aceia: "Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, răspunzând, a zis: "Iată, în cort!" Zis-a Unul: "Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din uşa cortului, de la spatele lui. Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarra nu mai era în stare să zămislească. Şi a râs Sarra în sine şi şi-a zis: "Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit şi când e bătrân şi stăpânul meu?" Atunci a zis Domnul către Avraam: "Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: "Oare cu adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?" Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine şi Sarra va avea un fiu!" Iar Sarra a tăgăduit, zicând: "N-am râs", căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: "Ba, ai râs!" Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. (Facerea 18, 1-16)

Simbolistica duhovnicească:

vineri, 26 ianuarie 2018

Înmormântarea Doamnei Aspazia Oțel Petrescu, care ne lasă o zestre nemuritoare: "chiar viața sa atât de verticală, tăria sufletului său care niciodată nu s-a înclinat în nicio suferință"

Miercuri, 24 ianuarie 2018, începând cu ora 21.00, în Biserica „Schimbarea la Față” din incinta Cimitirului „Eternitatea” din Roman, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi romașcani au săvârșit slujba Stâlpilor pentru roaba lui Dumnezeu Aspazia Oțel Petrescu, trecută în viața veșnică în data de 23 ianuarie.

marți, 23 ianuarie 2018

Doamna Aspazia Oţel Petrescu, la 94 de ani a trecut la cele veșnice. Domnul să o odihnească în pace împreună cu martirii și mărturisitorii neamului românesc! In memoriam.


Doamna Aspazia s-a mutat la Domnul


În noaptea zilei de 23 ianuarie 2018 răbdarea și tăria doamnei Aspazia a fost încununată de primirea ei în Ceruri.  De acum, ajutorul ei pentru noi va fi mai mare. Dumnezeu să o pomenească întru Împărăția Sa.
 
 +

Astăzi (23 Ianuarie 2018) dimineaţă, una din cele mai alese flori ale acestui neam mult încercat, şi una din ultimele supravieţuitoare ale iadului temniţelor comuniste, doamna Aspazia Oţel Petrescu, fiică duhovnicească a părinţilor Arsenie Boca şi Justin Pârvu, s-a mutat la cele cereşti. După o viaţă închinată lui Hristos în care a purtat cu smerenie, cu bărbăţie şi delicateţe crucea pe care Mîntuitorul i-a dăruit-o, în ultimii ani de viaţă a primit încă o cruce, aceea a unui cancer necruţător, cruce purtată cu multă demnitate şi recunoştinţă. Ieri după amiază, părintele stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, arhimandritul Hariton Negrea, i-a citit mai multe rugăciuni de dezlegare şi s-au despărţit în pace, cu nădejdea revederii într-o lume mai bună. În aceeaşi linişte lăuntrică şi pace cerească sufletul doamnei Aspazia s-a mutat la cele cereşti cu puţin înainte de ora 3 dimineaţa, lăsîndu-ne moştenire mărturia prezenţei lui Hristos în sufletele care Îl caută cu toată inima.

Înmormântarea va avea loc joi, 25 Ianuarie, la ora 11, în oraşul Roman. Vom reveni cu amănunte.


 +

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Atunci, ea a transmis un mesaj către tineri:
 „Treaba noastră cea mai asiduă este să nu ne pierdem speranţa! Pentru că vremurile sunt atât de opresive, încât atentează şi la această virtute, care este toiagul iubirii. Fără speranţă, iubirea singură devine neputincioasă! Să nu ne pierdem speranţa! În ce mă priveşte pe mine, lucrurile sunt foarte simple, eu sunt foarte aproape de deznodământ, dar mă gândesc la voi, cei tineri, cât de greu o să fie să nu vă pierdeţi speranţa şi să rămâneţi luminoşi şi înfloriţi în vremurile acestea atât de parşive”.


+

Fericiți cei prigoniți: Biografia unei mărturisitoare - Aspazia Oțel Petrescu


Se naşte la 9 decembrie (26 noiembrie, pe stil vechi) 1923, în comuna Cotul Ostriţei, în ca­sa bunicilor materni; primul copil din cei doi (fratele - Anatolie) al învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel.

duminică, 21 ianuarie 2018

Înregistrari AUDIO, VIDEO inedite CU și despre Sfântul PAISIE AGHIORITUL. Mitropolitul Athanasie de Limassol - Fapte minunate ale Sfântului Paisie Aghioritul

Ah, fraților, în aceste vremuri dragostea multora se va răci, și va fi multă întristare, atacuri ale neamurilor și emigrări ale popoarelor, mare neorânduială, risipă, negrijă, indiferență față de mântuirea sufletului. Aproape toți oamenii vor fi dispuși să alerge la mese, la petreceri, la chefuri. Vor alerga să se desfete cu bunătățile pământești. Oamenii se vor vrășmași, vor fi foarte trândavi. Vor fi trândavi în îndatoririle lor creștine. La gradul superlativ! Vor fi dispuși să-i judece pe ceilalți! Necredința, ura, vrăjmășia, invidia, cearta, vor deține primul loc în viața oamenilor!  

 Învățături ale Sfântului Paisie Aghioritul - înregistrare cu vocea sa



Ah, fraților, în aceste vremuri dragostea multora se va răci, și va fi multă întristare, atacuri ale neamurilor și emigrări ale popoarelor, mare neorânduială, risipă, negrijă, indiferență față de mântuirea sufletului. Aproape toți oamenii vor fi dispuși să alerge la mese, la petreceri, la chefuri. Vor alerga să se desfete cu bunătățile pământești. Oamenii se vor vrășmași, vor fi foarte trândavi. Vor fi trândavi în îndatoririle lor creștine. La gradul superlativ! Vor fi dispuși să-i judece pe ceilalți! Necredința, ura, vrăjmășia, invidia, cearta, vor deține primul loc în viața oamenilor!  

Să stăm cu frică de Dumnezeu și să fim atenți în plinirea îndatoririlor noastre religioase, ținând toate virtuțile. Să ne îngrijim să umplem vasele noastre cu ulei cât sufletul nostru se află în trup. Candela noastră treuie să lumineze, trebuie să fie aprinsă tot timpul vieții noastre, să fie aprinsă înainte ca ochii noștri să se închidă. Neîncetat sa fie aprinsă candela noastră! Vasele sunt puterile sufletului care primesc virtuțile. Uleiul pe care trebuie să-l turnăm în vase este aplicarea practică a tuturor virtuților. Candela ce luminează simbolizează mintea care poate primi Sfântul Har. Sufletul care va deveni purtător de lumină va intra împreună cu Iisus Hristos în Împărăția Cerurilor. Repet aceasta: sufletul care va avea aprinsă candela, precum cele cinci fecioare, va intra împreună cu Iisus Hristos întru Împărăția Cerurilor! Doamne iartă mulțimea păcatelor mele! De asemenea, trebuie să-i vezi sfinți pe toți ceilalți și numai pe tine să te vezi păcătos și mai mic decât toți, indiferent dacă ceilalți oameni ar putea fi păcătoși. Nu avem noi dreptul să-i vedem păcătoși, nu avem dreptul să-i judecam, nu avem dreptul să vorbim împotriva unui păcătos. Numai pe noi înșine să ne vedem păcătoși și mai prejos decât toți! Omul să vorbească atunci când trebuie, să vorbească atât cât trebuie, și să vorbească așa cum trebuie! 

Cel mai grozav vrăjmaș al diavolului nu este altul decât smerenia. Să ascultam pe Domnul nostru care zice că demonii se scot afară cu rugăciune și post. Dacă ne va aduce gânduri necuviincioase în lucrarea noastră duhovnicească și orice altceva care să împiedice mântuirea sufletelor noastre, trebuie să îl luptam cu rugăciunea mântuitoare înlăuntrul nostru, în mintea noastră, cu "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă", "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajuta-mă!". Si întotdeauna sufletul nostru să înseteze de cunoașterea adevărului, să înseteze de cunoașterea păcatelor, să înseteze de pacea conștiinței, să înseteze de bucuria cerească! Cea mai frumoasa însetare este cea după unirea cu Iisus Hristos! Să înseteze după Sfânta Împărtășanie, să înseteze după dobândirea virtuților, să înseteze de a ajunge cât mai repede în Împărăția Cerurilor, de a se elibera cât mai repede de deșertăciunea lumii prezente, de a se elibera de dureri, de întristări, de chinuri, de răutatea care împărătește în inimile oamenilor, de a ne face liberi, de a ne elibera de patimi și, în cele din urmă, sufletul nostru să înseteze de bucuria veșnică, să înseteze după unirea cu Dumnezeu ca să trăim veșnic, împreună cu sfinții! Deoarece, cât va fi timpul vieții noastre aici, pe pământ?...

vineri, 12 ianuarie 2018

Înmormântarea Arhim. Placide Deseille, comemorat împreună cu fondatorii Mănăstirii Simonos Petra. Mesaje de condoleanțe adresate de Patriarhul Bartolomeu si de Patriarhul Daniel (+foto)


Joi, 11 ianuarie 2018, la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Franța, metoc al Mănăstirii Simonos Petra din Athos, a avut loc înmormântarea Starețului, Arhim. Placide Deseille, care a plecat la Domnul în ziua de 7 ianuarie, zi de prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul, după noul calendar, și a Nașterii Domnului, după vechiul calendar - ținut și de athoniți.

La înmormântare au participat: IPS Emmanuel și PS Job de Telmessos din partea Patriarhiei Ecumenice, IPS Iosif și PS Marc, din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, Părintele Arhim. Serafim și Părintele Arhim.  Ilie, împreună cu care Părintele Placide a adus Ortodoxia din Athos în Franța, Părintele Arhim. Irineu de la Măn. din La Faurie, Părinții Ieromonahi Siluan, Denis și Casian de la Măn. Sf. Antonie cel Mare din Vercors, Părintele Ierom. Macarie Simonopetritul și Părintele Ierom. Eucarpios de la Mănăstirea Simonos Petra din Athos, Părintele Ierom. Theotokis și Maica Stareță Hypandia împreună cu obștea de la Solan, Părintele Ierom. Martin, fost viețuitor la Man. Sf. Antonie,  Părintele Ierom. Radu împreună cu obștea de la Bussy en Othe,  Părintele Ierom. Nectarie Petre, starețul Mănăstirii Crasna, Prahova și exarh în MOREOM, Părintele Protoiereu Marc Antoine Costa de Beauregard, precum și alți numeroși preoți, diaconi, monahi și monahii, credincioși fideli sau prieteni ai mănăstirii Sfântul Antonie cel Mare din Vercors, aparținând diferitelor jurisdicții ortodoxe.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Ioan Ianolide - Trei Crăciunuri. "Va veni o zi când lumea ne va înţelege, dar credem că duhurile vii vor fi receptive acum"


Crăciunul anului 1931, în copilărie


Ochii copilului erau atât de mari, încât ascunseseră în ei căminul, iazul, stelele şi oamenii şi vedeau tainele, îngerii, minunile. Totul părea că răspândeşte sfinţenie. În sufletul mic, în mintea aceea necoruptă, nemărginirile depăşiseră de mult opacele şi impermeabilele volume şi vedeau în miezul lor nevăzut calm şi uimitor de frumos. Totul era o minune. Iisus plutea pretutindeni. Betleemul era aici şi pretutindeni, căci se petrecea în inima mea plăpândă.
De multe zile ne pregătisem de Crăciun. Am postit cu sentimentul că numai aşa vom putea participa la praznicul Naşterii. în Ajun, când s-a tăiat porcul, când s-au făcut plăcintele, covrigii şi cozonacii, apoi sarmalele şi cârnaţii, nu-mi lăsau deloc gura apă, căci aşteptam Crăciunul cu un nesaţ ce depăşea poftele copilului.
Numai popa Nae cu tata mâncau cârnaţi şi beau ţuică pe vatră, în timp ce mama îi certa cu cuvinte pe cât de mustrătoare, pe atât de blânde, căci primise mama un dar înnăscut de a le avea pe toate cele potrivnice într-o îmbinare uimitoare. Priveam la popă şi la tata ca la nişte păgâni. În suflet se lăsau neguri, dar continuam să-i iubesc, că doar erau atât de ai mei, încât nu mă gândeam că ar fi putut să fie altfel.
Eram destul de măricel – aveam vreo zece ani – şi puteam pricepe multe, dar inima mea o lua înaintea minţii. O fi şi ăsta un dar al Preasfântului! Căci deschiderile mele sufleteşti spre cele sfinte şi tainice mi-au dat bucurii lăuntrice pe care nu le-aş înlocui cu nici o altă plăcere a vieţii.
Mama nu mă lăsa să merg cu colinda şi mie îmi pria hotărârea ei, căci aveam mai bun prilej să văd minunile, aşteptându-le, urmându-le cu mintea, căutând acele simţiri sfinte din inimă, lucru ce nu prea e cu putinţă în forfota străzilor, în cântecele colindelor, în joaca copiilor prin nămeţi. Mă bucuram să văd colindătorii şi priveam până-n taina din sălaşul Betleemului.
Fulgii de nea încă păreau aripi de îngeri. Luna şi stelele erau făcliile aprinse pe cer pentru Crăciun. Satul era imens cât lumea. Vedeam casa cu ochi de vis, copleşit de visul inimii mele. Mângâiam cu privirea icoana şi pe mama şi găseam o uimitoare asemănare în impresiile ce mi le lăsau amândouă, de parcă ar fi descins din acelaşi cer.
Cu mama şi cu Maica Domnului am avut o comuniune sufletească naturală, nestăvilită şi temeinică. Puţin am vorbit cu mama, dar mult ne-am înţeles. Se transmiteau între noi alte graiuri, mult mai intense, ce ne umpleau pe amândoi de dragoste şi bucurie. O trăiam pe mama în mine şi ea pe mine. O astfel de simţire aveam şi pentru Maica Domnului, în care eu mă simţeam mai eu, deşi simţeam ca ea şi parcă mă identificam cu ea.
Ochii mei căutau adesea icoana din perete, dar pe Preacurata Fecioară o găseam pretutindeni, deşi nu o fixam nicăieri. Nu o confundam cu nici un lucruşor, cu nici o stea, ci ea era o boare binefăcătoare ce sufla peste natură cu un aer fericit care-mi umplea inima. Eram mic, dar aveam senzaţia că port în mine o minune şi mi-era imposibil să o dezvălui cuiva. Era taina bucuriei mele.
Nici un obstacol material nu-mi lipsea sufletul de bucuriile mele tainice, încât chiar de priveam un zid – şi, vai, în viaţă mi-a fost dat să trăiesc decenii de contemplare a zidurilor! – ei da, vedeam dincolo de zid, ori poate în zid, minunile vieţii şi ale sufletului. Aşa se face că iubeam cu atât mai mult tot ce era material şi le mângâiam cu privirea ori cu mâna ca pe scumpe odoare. Îmi erau dragi animalele, şi păsările, şi gâzele şi florile şi mă simţeam legat sufleteşte de fiecare; mai mult însă mă uimeau oamenii.

vineri, 22 decembrie 2017

COLINDE (text, audio/video) - Trei Crăciunuri




CRĂCIUN 1



Sus boieri, nu mai dormiți





Sus boieri, nu mai dormiți
R: O lerui, Doamne
Vremea e să vă gătiți, (R)

Casa să v-o măturați, (R)
Masa să v-o încărcați (R)

Nu dormiți în astă seară, (R)
Ci ședeți la privegheală, (R)
S-așteptam pe Domnul sfânt (R)
Ca să vie pe pământ (R)

1. Tuturor ce sunt în casă (R)
Si se veselesc la masă (R)
Să le dea Hristos de toate (R)
Bucurie, sănătate.  (R)

2. Ca e Fiul Cerului (R)
Si Domnul pământului, (R)
Cruce-n casă, cruce-n masă, (R)
Rămâi gazdă sănătoasă.(R)

Ia ieșiți boieri afară - Byzantion



Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Ia ieșiți, boieri, afară!
Ia ieșiți, boieri, afară!

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
De vedeți ce se scoboară,
De vedeți ce se scoboară

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Se scoboară doua flori,
Se scoboară doua flori.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Da’ nu-s flori, ca-s frățișori,
Da’ nu-s flori, ca-s frățișori.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Da-i Ion și Văsălie,
Da-i Ion și Văsălie.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Se întorc de la robie,
Se întorc de la robie.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Mama-sa când îi vedea,
Mama-sa când îi vedea.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Caii în grajd îi bagă,
Caii în grajd îi bagă.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Vin roșu să be’ le da-re,
Vin roșu să be’ le da-re.

Sus la 'naltul cerului



Sus la 'naltul ceruluiu, la mijlocul raiuluiu
Corindelesi Doamne, corinde
In vârfu' la nouă meri, arde-și nouă lumânări,
Corindelesi Doamne, corinde
Pică nouă picături, trei de vin și trei de mir,
Corindelesi Doamne, corinde
Trei de apă limpejoară, să facă de-o băișoară
Corindelesi Doamne, corinde
Dar în ea cine se scaldă, scaldă Bunul Dumnezeu
Corindelesi Doamne, corinde
Tot se scaldă, se’mbăieste, cu apă se limpezește
Corindelesi Doamne, corinde
Cu sfânt mir se miruiește, și cu vinul se grijește
Corindelesi Doamne, corinde
Sus la 'naltul ceruluiu, la mijlocul raiuluiu...
Corindelesi Doamne, corinde

miercuri, 20 decembrie 2017

Părintele Zaharia Zaharou despre inima duhovnicească și despre cum zidim Biserica cea Sfântă înlăuntrul nostru


Părintele Zaharia Zaharou - Despre inima duhovnicească 



Ce este inima duhovnicească?

Inima reprezintă omul lăuntric, este centrul personalității sale. Acolo unde Îl poate întâlni omul pe Dumnezeu, acolo unde poate să Îl caute din libertatea sa asumată, este centrul personalității lui. Si nu poate omul să își afle inima numai cu puterile lui.  

Trebuie să spunem că scopul vieții creștine este de a ni se uni mintea cu inima. Pentru că atunci suntem vindecați, împliniți și putem să ne întoarcem cu toată ființa noastră către Dumnezeu, împlinind cu dumnezeiască cuviință porunca Lui, care ne cere să Îl iubim cu toată inima, din tot sufletul, cu toată ființa noastră. Prin urmare, nu putem să dobândim Duhul Sfânt și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu dacă nu ni se va uni mintea cu inima. Si aceasta nu se poate împlini cu puterile noastre omenești. Mintea se unește cu inima numai prin lucrarea harului dumnezeiesc. Si acest har vine atunci când omul își răstignește mintea sa, prin împlinirea poruncilor Învață să trăiască, să gândească, să reacționeze, conform poruncilor evanghelice. Atunci mintea coboară în adâncul inimii; și de acolo se îndreaptă cu totul către Dumnezeu. Atunci este vindecat omul. Nu putem numai cu puterile noastre să împlinim această minune, adică să se unească inima noastră cu Duhul lui Dumnezeu, pentru că, așa cum spune Părintele Sofronie, aceasta este cea mai mare minune din tot universul, din întreaga lume: unirea inimii omului cu duhul lui Dumnezeu.

Harul lui Dumnezeu ajută mintea noastră de a ni se uni cu inima, însă Dumnezeu ne-a dat diferite mijloace de a înfăptui această vindecare. În primul rând ne-a dăruit Sfânt Numele Lui, Care este purtător al energiei Persoanei Sale. Numele Lui este strâns legat de Persoana Domnului Iisus. Atunci când noi chemam numele Lui, înviază prezența Lui înlăuntrul nostru. Si prin chemarea Numelui Domnului Iisus, adunăm urmele prezenței Domnului înlăuntrul nostru. De aceea, urmele prezenței Lui zidesc Biserica cea Sfânta a Domnului înlăuntrul nostru. Acesta este un mod, este un mijloc.

Ne-a dăruit, de asemenea, cuvântul Lui cel sfânt, care este creator. Domnul a spus la începutul creației: "Să fie!" și toate s-au făcut pentru cuvântul Lui. "Prin cuvântul Domnului cerurile s-au întărit, și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor"(Ps. 32, 6), după cum spune Psalmistul. Prin urmare, cuvântul Lui este creator, și atunci când noi cercetăm cuvântul lui Dumnezeu, și, mai mult, când ne rugăm cu cuvântul Lui, acesta devine limba noastră, prin care Îi vorbim. Așa cum Dumnezeu ne-a vorbit cu cuvântul Lui, și noi, rugându-ne și vorbind lui Dumnezeu cu cuvântul Lui, învățam limba lui Dumnezeu și acestă limbă face o lucrare creatoare: lasă urmele prezenței lui Dumnezeu în inima noastră. "cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție" (Col. 3, 16). Să locuiască cu bogăție cuvântul lui Dumnezeu în noi, spune Apostolul și să lase urme ziditoare ale prezenței lui în inima noastră care clădesc Biserica cea Sfânta a Lui din noi. Sfântul Apostol Pavel spune: "Nu știți, oare, că sunteți templul lui Dumnezeu? Si Duhul lui Dumnezeu locuiește întru voi?" (I Cor. 3, 16) Ca și cum ar fi o realitate arhicunoscută. O spune ca pe un lucru obișnuit: "Nu știți, oare, că voi sunteți templu al Duhului Sfânt"?

Așadar ne-a dat aceste mijloace, și încă unul și mai mare: Taina Sfintei Împărtășanii, Liturghia. După cum Domnul a rostit un "cuvânt aspru", după spusele iudeilor, "dacă nu vom manca Trupul Lui și nu vom bea Sângele Lui, nu vom avea viata intru noi". Însa când participam la Taina Sfintei Împărtășanii cu conștiința curată, și ne hrănim cu Trupul și Sângele Lui, atunci ne facem părtași vieții lui Dumnezeu. Se face schimbarea neînsemnatei vieții omenești trecătoare, cu nesfârșită viață cerească a Domnului. Si zidim Biserica Lui cea Sfânta înlăuntrul nostru.  

Dumnezeu ne-a dăruit multe mijloace de a ne apropia de El, dar am făcut referire la cele trei, mai importante: Numele Lui, cuvântul Lui și Trupul Lui cel sfânt cu care ne împărtășim, pentru a avea viata veșnică.
 

Starețul Iosif Vatopedinul : "Identitatea voastră, care stă scrisă în voi și vă face cunoscuți și celor cerești și celor pamântești, este iubirea dintre voi"


Porunca iubirii este lucrul de căpătai, pentru că Dumnezeu este Însuși Iubirea. Acolo, unde vede împreună pătimire, se apropie fără să fie chemat. Firea Lui este împreună-pătimirea!

Starețul Iosif Vatopedinul- Identitatea noastră este iubirea dintre noi 



Luați aminte să păstrați simplitatea, iubirea și unitatea dintre voi, după cum vă îndemn mereu! Pentru că diavolul, în pervertirea lui, are dorința și puterea să despartă cele unite. Acesta este primul lucru pe care trebuie să îl luați aminte!

Deoarece sunt multi, și fiecare dintre noi are un caracter deosebit, nu este neobișnuit să avem păreri diferite. Acestea le amestecă diavolul așa cum amesteci cu o lingură. "Ai văzut ce a spus acela?", "Ai văzut ce a spus acesta?", "Acela nu a zis bine!". "Acela o zice mai bine!". "Dar de ce sa spună asta?!" Prin aceste lucruri ne provoacă împotriviri! Însă știm dinainte că avem îndatorirea să ne punem sufletul pentru frații noștri!  "Purtați-vă sarcinile unii altora!"."Îngăduindu-ne unul pe altul cu milostivirea lui Hristos!" Vedeți! Luați aminte! Porunca iubirii este lucrul de căpătai, pentru că Dumnezeu este Însuși Iubirea. Acolo, unde vede împreună pătimire, se apropie fără să fie chemat. Firea Lui este împreună-pătimirea! De aceea, luați aminte "îngăduiți-vă unul pe altul cu milostivirea lui Hristos!". "Rugați-vă unul pentru altul". 

Diavolul își bagă coada. De exemplu, un frate, din neatenție, l-a supărat pe alt frate și l-a rănit. A fost prins într-un moment de supărare. Ii transmite celuilalt starea lui și îi naște ura.  In acel moment să se întoarcă imediat către Dumnezeu și să spună: "Preabunule, acoperă-l pe fratele meu, blagoslovește-l, apără-l, sfințește-l! Iată ce a făcut diavolul... te rog, Doamne!". Am văzut cu ochii mei că acest prinos urcă iute la cer. Este cea mai mare jertfă! Asa este! Pentru că aici se împlinește întocmai cuvântul: "Sufletele voastre să le puneți pentru frații voștri".  De vreme ce trebuie să îi iubim pe vrăjmașii noștri, nu ne vom ruga pentru cei care ne supară?! Asta este!

Dumnezeul nostru, Învățătorul nostru, Părintele nostru este Iubire prin Sine Însuși: Prin iubirea Lui ne-a învrednicit să fim monahi, iar noi încercăm să răspundem acestei chemări, "îngăduindu-ne unii pe alții cu milostivirea lui Hristos"! "Nimănui cu nimic fiți datori, fără numai cu iubirea unul față de altul!" Hristos stăruie și mai mult, lucru pe care nu l-a spus nici pentru credință: "Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul! Intru aceasta vor cunoaște toți că ai Mei Ucenici sunteți, de veți avea dragoste între voi!". Identitatea voastră, care stă scrisă în voi și vă face cunoscuți și celor cerești și celor pamântești, este iubirea dintre voi! 

LEGĂTURI:

Însemnătatea numelor înșirate în genealogiile de la Matei și Luca - plânsul omenirii pentru pierderea Raiului și lumina nădejdii


Convorbiri cu o bătrână aristocrată, Cap. XII


Data următoare doamna a venit la duhovnic și a întrebat:

-Nu v-ați plictisit in lipsa mea?

Duhovnicul: Sincer, nu.

Doamna: Bineînțeles, este părerea dumneavoastră personală. Mă gândesc că pentru unii dreptatea fără dragoste este mai bună decât dragostea fără dreptate. Ar putea totuși să vă intereseze dacă mai trăiesc sau nu.

Duhovnicul: Eu nu m-am plictisit fără dumneavoastră, pentru că v-am vizitat pomenind numele dumneavoastră în rugăciunea mea. Asta înseamnă că, duhovnicește, m-am întâlnit cu dumneavoastră: discuția spre deosebire de rugăciune, este ceva exterior.

Doamna: Exact despre rugăciune am venit să vorbesc cu dumneavoastră. Mi-ați spus cu altă ocazie că învățătura despre Rugăciunea lui Iisus este expusă cel mai bine în Evanghelie. Am găsit acolo indicația despre Rugăciunea lui Iisus, dar expunerea amănunțită a acestei rugăciuni n-am descoperit-o.

Duhovnicul: Acest nume răsună în fiecare verset al Evangheliei. Toată Evanghelia este întemeiată pe numele lui Iisus Hristos, astfel că numele exprimă persoana. Toată Evanghelia încape în aceste cuvinte: "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a venit să mântuiască lumea". Iar Rugăciunea lui Iisus cuprinde aceleași cuvinte, adresate în rugăciune lui Dumnezeu de omul care a crezut că Iisus Hristos este Mântuitorul său.

Doamna: Înseamnă că Evanghelia și numele lui Iisus Hristos sunt unul și același lucru?

Duhovnicul: Evanghelia este numele lui Iisus Hristos descoperit lumii. Iar Rugăciunea lui Iisus este Evanghelia restrânsă la șapte cuvinte. Evanghelia învață Rugăciunea lui Iisus, schimbând inima omului, făcând-o capabilă de receptarea numelui lui Iisus Hristos. Căci rugăciunea nu înseamnă doar repetarea cuvintelor, ci asemănarea cu Cel căruia te rogi.

Doamna: Dar ce însemnătate au acele nume înșirate în genealogiile de la Matei și Luca?

Duhovnicul: In aceste nume este cuprinsă, ca într-un cod, istoria Vechiului Testament - temelia Evangheliei. Acestea sunt numele unor oameni care au trăit cu nădejdea în Dumnezeu că Mesia va veni pe pământ. Ei credeau în Iisus, Cel vestit de prooroci. Este lista celor care au pregătit lumea pentru primirea Mântuitorului. Citindu-le numele, dumneavoastră va atingeți de ei în plan duhovnicesc și, dacă le rostiți numele cu atenție și evlavie, atunci ei se roagă pentru dumneavoastră, ca inima să vi se deschidă sfântului nume al lui Iisus Hristos. Dacă ați avea vedere duhovnicească, atunci aceste nume vi s-ar părea pietre prețioase. Citind înșiruirea lor, puteți simți răzbătând gândul că "înainte de venirea lui Hristos, Hristos exista deja". Sufletul nostru dispune de o putere mai mare decât rațiunea, având capacitatea de a comunica cu lumea duhovnicească. Dacă veți citi aceste nume așa cum citiți o rugăciune, atunci ele vor deveni vii pentru dumneavoastră, vor înceta să fie o listă moartă, ci vor intra în cuprinsul vieții dumneavoastră. Aceste nume reprezintă plânsul omenirii pentru pierderea Raiului și lumina nădejdii, ele constituie acel vlăstar ales pe care a înflorit floarea cerească în Betleem

Doamna: Nu m-am gândit la aceasta.

Duhovnicul: Ar fi trebuit să știți că în Evanghelie nu există nici un cuvânt de prisos, din moment ce Evanghelia este insuflată de Duhul Sfânt

Doamna: Poate ar trebui să citesc în fiecare zi genealogiile de la Matei și Luca? Căci eu mai înainte săream peste ele.

Duhovnicul: Urmați mai bine tipicul Bisericii și pravila pentru care ați primit binecuvântare. Citiți în fiecare zi câte un capitol din Evanghelie, două capitole din Apostol și două catisme. Dar în viitor nu mai omiteți nimic din Evanghelie. Considerați că toată Evanghelia este scrisă pentru dumneavoastră, că vi se adresează și că fiecare dintre cuvintele ei este necesar pentru mântuirea dumneavoastră

Sursa: Drumul spre cunoașterea de sine, Arhimandrit Rafail Karelin



vineri, 15 decembrie 2017

Pentru ce este pregătită societatea de mâine? Demența digitală... cea mai discretă și periculoasă adicție

"Deopotrivă persoana se simte cu atât mai libera cu cât este mai înrobită de dispozitiv".

Lumina celui Nevăzut. Demența digitală. Despre pericolele celei mai discrete adicții (06 12 2017)


Emisiune cu Prof. Dr. Diac. Sorin Mihalache
Invitat: Dr. Adina Baciu, cercetător, Institutul de Antropologie al Academiei Române


- Este un subiect extrem de dureros pentru că fiecare dintre noi spune că nu este vizat dar, dacă suntem atenți la comportamentul nostru, este vorba de o adicție în care suntem cu toții prinși. Eu însumi sunt o mare consumatoare, utilizatoare de calculator, și toți care avem serviciu suntem mari utilizatori de calculator. Am putea spune că nu sunt dependenți, probabil, doar cei care nu utilizează calculatorul și care sunt puțini ieșiți din sfera aceasta productivă. Mă refer la generația a treia, care nu mai este conectată la tehnologie, dar acolo ne întâlnim cu un alt fenomen, care nu trebuie să-l ascundem: privitul la televizor ore nelimitate

- Nu sunt împotriva tehnologie, dar toate trebuie cu o anumită măsură, să existe limite, să existe un control asupra acestor device-uri care progresează cu o viteză fantastică.

luni, 11 decembrie 2017

Apoftegme din Pateric despre discernământ."Cel care vorbește pentru Dumnezeu bine face și cel care tace pentru Dumnezeu asemenea"

Cap. X Despre darul deosebirii (discernământ/ dreapta socoteala)


1. A zis Avva Antonie: Sunt unii care și-au topit trupul lor cu nevoința, dar pentru că nu aveau duhul deosebirii, s-au aflat departe de Dumnezeu.

4. Un frate a zis Avvei Antonie: Roagă-te pentru mine! I-a zis lui Bătrânul: Nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu dacă tu însuți nu te silești să ceri lui Dumnezeu.

5. A zis iarăși că Dumnezeu nu lasă războaiele asupra acestui neam ca asupra celor din vechime, căci știe că sunt neputincioși și nu pot să le ducă.

6. A zis Avva Antonie că vine timpul ca oamenii să-și piardă mințile. Si, când vor vedea pe cineva care nu și-a pierdut mințile, se vor ridica împotriva lui, zicând: Tu ești nebun! - pentru că nu este asemenea lor. 

15. A fost întrebat Avva Agaton: Care este lucrul mai mare, osteneala trupească sau paza celor dinlăuntru? A zis Bătrânul: Omul se aseamănă cu copacul. La acesta osteneala trupească sunt frunzele, iar paza celor dinlăuntru sunt roadele. Deoarece, după cum este scris, tot pomul care nu face rod bun, este tăiat și aruncat în foc, este vădit că toată osteneala noastră este pentru roade, adică pentru paza mintii. Este nevoie și de acoperământul, și de podoaba frunzelor, care sunt osteneala trupească.

25. Ziceau despre un Bătrân că a petrecut cincizeci de ani fără să mănânce pâine și fără să bea apă degrabă. Si zicea: Am ucis desfrânarea și iubirea de arginti și slava deșartă! Si, auzind cuvântul pe care l-a spus Bătrânul, a venit la el Avva Avraam și i-a zis: Tu ai spus cuvântul acesta? Si el a spus: Da! Si i-a zis Avva Avraam: Iată, intri în chilia ta și afli o femeie dormind pe rogojina ta. Poți să spui în mintea ta că nu e femeie? A zis: Nu! Dar războiesc gândul ca să nu o ating. A zis Avvei Avraam: Iată, nu ai omorât, ci trăiește patima, dar este legată. Iarăși, mergi și vezi un ulcior și un vas de piatră și între ele aur. Cugetul tău poate să spună că și aurul este ca ulciorul și că vasul de piatră? A zis: Nu! Dar mă lupt cu gândul ca să nu iau aurul. A zis lui Bătrânul: Iată, trăiește, dar este legată! A zis iarăși Avva Avraam: Iată, auzi despre doi frați, că unul te iubește, iar celalalt te uraște și te vorbește de rău! Dacă, deci, vin la tine, te porți cu amândoi la fel? A zis: Nu! Dar mă lupt cu gândul să fac bine și celui care nu mă iubește! A zis Avvei Avraam: Așadar trăiesc patimile, dar sunt legate de sfinți! 

34. A fost întrebat fericitul Epifanie: De ce sunt zece poruncile Legii și fericirile nouă? Si a zis: Același număr cu plăgile egiptenilor are decalogul și de trei ori chipul Sfintei Treimi este numărul fericirilor!

40. A zis Avva Isaia: Simplitatea și a nu te măsura pe tine însuți curățesc inima de viclenii.

48. Un frate a întrebat pe Avva Teodor, zicând: Vreau să împlinesc poruncile! I-a zis lui Bătrânul despre Avva Theona că a zis odată: Vreau să umplu gândul meu cu Dumnezeu. Si luând grâu, a făcut pâine și a stat în chilie.

duminică, 10 decembrie 2017

Lumină lină de Ion Alexandru (versuri și muzica: Tudor Gheorghe)


LUMINA LINA

de Ion Alexandru


Lumină lină, lini lumini,
Răsar din codri mari de crini.
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară,
De dincolo de lumi venind,
Si niciodată poposind,
Un răsărit ce nu se mai termină.

Lină lumină, din lumina lină,
Cine te așteaptă te iubește.
Iubindu-te nădăjduiește,
Că într-o zi, lumina lină,
Vei răsari la noi deplină,
Cine primește să te creadă,
Trei oameni vor veni să-l vadă.

Lumină lină, lini lumini,
Răsari din codri mari de crini,
I-atâta noapte și uitare,
Si lumile au pierit în zare,
Au mai rămas din veghea lor,
Luminile luminilor.

Lumină lină, lini lumini,
Înstrăinându-i pe străini,
Lumină lină, nuntă leac,
Tămăduind veac după veac,
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Si pelerinul însetat,
In vatra ta au înnoptat.

Lumină lină, leac divin,
Încununându-l pe străin,
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină, Logos sfânt.




joi, 7 decembrie 2017

Două minuni despre Sf. Iacov Tsalikis povestite de IPS Neofit de Morfu. "Despre asta aș fi întrebat pe toți sfinții: despre Cipru, despre Siria..." Sf. Iacov mi-a întors mintea "cu pricepere, spre cum să-mi dezvârtoșez inima, cum să învăț să mă pocăiesc, cum să mă rog, să slujesc"


Mitropolitul Neofit de Morfu prezintă două întâmplări minunate cu SF. IACOV TSALIKIS 



Așadar, două lucruri pe care le-a spus și este bine să le amintim. Primul a fost când am avut o problemă la picior, și i-a spus el Sfântului David, dar nu m-a făcut bine. Oarecum indignat Sfântul, într-o zi ploioasă, a mers la peștera Cuviosului David, o peșteră aflata la 20 de minute, în pădure. S-a dus acolo, prin ploaie, să se roage pentru mine și pentru alți oameni care aveau probleme asemănătoare. 

Căutându-l, pentru a mânca împreună la prânz, am realizat că alergam, deși mă duruse piciorul și nu putusem nici să stau [în picioare] să cânt zilele acelea. L-am văzut prin ploaie, am alergat la el. Si el se întoarce bucuros și îmi zice: "Alergi, alergi?". Îi zic: "Da, acum vad că alerg". Am realizat, da. Îmi zice: "Știi de ce alergi? Am fost la peștera Cuviosului David". Si ce ploua atunci! Ploua mult. Eu, șiret, îndată m-am uitat la pantofii lui, să văd dacă aveau noroi. Si erau foarte curați. Îmi zice: "Ce, te uiți dacă am pantofii murdari de noroi? N-am mers, copilul meu, pe jos. Pe altă cale am mers, în chip duhovnicesc. Îngerul Domnului m-a purtat până acolo".  "Si, pentru ce te-ai rugat?", îi zic. "Pentru tine, ca să te faci bine, cum te-ai și făcut, pentru alți oameni, care mi-au cerut, și pentru Ciprul nostru să fie eliberat. Se va elibera Ciprul, copilul meu, și tu vei trai aceasta".  Primul lucru care mi l-a spus a fost despre Cipru. Crezi că atunci, deși provin dintr-o familie, cu puternice convingeri politice, și mă interesează pentru viitorul locului, nici măcar n-am întrebat aceasta?! Altfel, despre asta aș fi întrebat pe toți sfinții: despre Cipru, despre Siria... Gândește-te, adică, ce m-aș fi folosit! Mintea mea era deja în alta parte. Iacov a întors-o cu pricepere spre cum să-mi dezvârtoșez inima, cum să învăț să mă pocăiesc, cum să mă rog, să slujesc. Așadar, primul lucru este aceasta.

Celalalt, există și pe internet, când l-a văzut pe prietenul său, prietenul său fiind Sfântul Ioan Rusul. Si l-a văzut, nu în vis, a mers în pelerinaj la Procopie și, spune el, că a stat la Sfântul Ioan Rusul, care are moaște întregi și care i-a spus: "Ah, Părinte Iacov, vezi toată lumea asta care vine și mi se închină?". "O văd", a spus el, "Mare cinste ți-a dat Dumnezeu, să ți se închine atâta lume". "Da", îi spune, "mulți sunt închinătorii mei, dar puțini sunt prietenii mei" - cei care au cu adevărat înlăuntrul lor credința în Dumnezeu. Si îi spune: "cum ți se par lucrurile, Sfinte Ioane?". Auzi cum vorbesc doi sfinți! Si îi spune Sfântul Ioan Rusul: "Ah, Părinte Iacov, trebuie să fie război!". "Nu alt război, Sfinte Ioane! Copil fiind în Asia Mica a fost război". "Apoi", i-a zis, "a avut loc cel de-al doilea Război Mondial, a fost războiul civil. Lumea va avea neîncetat acest blestem?". "Nici noi nu vrem să fie război, dar lumea asta nu-și revine din declinul în care se află". "Pentru ce trebuie să fie război?". Si i-a răspuns: "Pentru nelegiuire, pentru necredință și pentru desfrânare".