duminică, 19 mai 2013

In persoana Mantuitorului Hristos "mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat"

Exagerarea iubirii lui Dumnezeu este un pacat ce deschide calea altor pacate. Cunoastem si marturisim faptul ca "Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, 8) si ca "iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu", precum spune parintele Arsenie Boca.

Dreptatea lui Dumnezeu pare sa alunge iubirea, iar iubirea Lui pare sa alunge dreptatea, insa acestea doua raman vesnic impreuna, din moment ce in persoana Mantuitorului Iisus Hristos "mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat" (Psalm 84,11).

O data Drept si de 23 de ori Milostiv!


Parintele Nicolae Steinhardt, gandindu-se la dragostea lui Dumnezeu si la mila cu care Acesta il judeca pe om, spune: "In fiecare zi, Dumnezeu sta un ceas pe scaunul dreptatii si 23 de ceasuri pe scaunul milei." De aici intelegem faptul ca Dumnezeu daruieste omului pacea si mila Sa cu mai multa bucurie decat dreptatea si pedeapsa. Pentru aceasta, cel ce priveste spre scaunul milei sa nu uite de scaunul dreptatii, iar cel ce priveste spre cel al dreptatii sa nu deznadajduiasca, ci sa caute spre cel al milei.

Cred ca Dumnezeu ar vrea sa fie doar milostiv si iertator, insa libertatea noastra Il obliga sa fie si drept. Dreptatea Lui se intemeiaza pe libertatea noastra de a alege binele sau raul, lumina sau intunericul, lumea sau Imparatia Sa.

Mila si dreptatea sunt zugravite in icoana Mantuitorului


Icoanele care sunt zugravite potrivit canoanelor ni-L infatiseaza pe Mantuitorul Iisus Hristos in acelasi timp milostiv si drept, intrupand profetia mesianica a Prorocului David, care zice: "Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat" (Psalm 84,11). Din icoana, Mantuitorului ne priveste in doua chipuri diferite, atat cu iubirea lui nemarginita, cat si cu mania Sa sfanta.

Partea stanga a icoanei Mantuitorului este inchinata milei si pacii ce izvorasc din Dumnezeu. Ochiul Sau este luminos, plin de pace si liniste, asteptand ca omul sa-si intoarca privirea spre dragostea Lui. Intregul Sau chip este luminat de o lumina calda, blanda, fara nici o urma care sa nasca teama.

Partea dreapta a icoanei Mantuitorului este inchinata adevarului si dreptatii ce izvorasc din Dumnezeu, Caruia nimic nu ii ramane intru necunostinta, nimic ascuns si nimic nerasplatit. In aceasta parte, chipul Sau, incruntat si plin de manie sfanta, priveste spre cei care calca in picioare mila, rabdarea si iubirea lui Dumnezeu. Aceasta parte a icoanei este de folos mai ales celor care se lenevesc in a-L iubi pe Dumnezeu, celor care cred ca e de ajuns sa fie botezati spre a dobandi mantuirea.

Exagerarea milei-iubirii lui Dumnezeu


Desi iubirea lui Dumnezeu nu poate fi intrecuta de nici o alta iubire, au existat intotdeauna oameni care L-au socotit pe Acesta mai iubitor decat este, adica mai iertator si mai milostiv decat este, trecand in cele din urma peste pacate dintre cele mai grele, chiar in lipsa unei pocainte adecvate.

Cei care au exagerat iubirea lui Dumnezeu au ajuns sa savarseasca pacate dintre cele mai mari, socotind ca Dumnezeu oricum ii va ierta, caci este bun si milostiv.

In indrumarul pentru Spovedanie, gasim urmatoarele doua pacate care ne atrag atentia: "Am avut prea mare incredere in mila lui Dumnezeu, zicand: oricat as pacatui, ma iarta Dumnezeu, ca El e bun." Si: "Am zis: daca vrea Dumnezeu, ma mantuieste, daca nu, nu." In primul caz este vorba de inselare, iar in al doilea caz e vorba de nepasare.

Dumnezeu ii mantuieste pe toti... chiar si pe diavoli!


Exagerand iubirea lui Dumnezeu, Origen a dat nastere credintei in apocatastaza, potrivit careia, la sfarsitul acestei lumi, toti oamenii, indiferent de viata pe care au dus-o, si diavolii se vor mantui, caci Dumnezeu nu poate rabda suferinta vesnica a fapturii Sale.

In sustinerea acestei credinte gresite se ridica trei argumente: Dumnezeu nu poate pedepsi vesnic o fapta care nu este vesnica; dreptii din rai nu pot fi pe deplin fericiti, stiind ca alti semeni sunt intr-un iad vesnic; iadul nu poate fi vesnic, avand in vedere faptul ca Dumnezeu este bun si milostiv.

Credinta in Judecata de Apoi si in vesnicia iadului este intarita de numeroase marturii din Sfanta Scriptura. Punem inainte numai cuvantarea Mantuitorului in care vorbeste despre Judecata de Apoi si vesnicia hotararii luate: "Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. (...) Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. (...) Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica" (Matei 25, 31-46).

Credinta in apocatastaza anuleaza Judecata de Apoi si lipseste de rost eforturile de despatimire ale tuturor sfintilor si crestinilor iubitori de Dumnezeu. Apocatastaza a fost condamnata de catre Sfintii Parinti, in cadrul Sinodulul al cincilea Ecumenic, tinut la Constantinopol, in anul 553.

Mania lui Dumnezeu strabate Istoria


A trece cu vederea sau a nu mai crede in mania lui Dumnezeu este atat o mutilare a Sfintei Scripturi, cat si o desfigurare a chipului autentic al lui Dumnezeu. Sunt vrednici de pedeapsa cei care deformeaza chipul lui Dumnezeu, considerandu-L pe Acesta incapabil de a se mania sau a pedepsi vesnic. Aceasta imblanzire a lui Dumnezeu nu face decat sa-L izoleze pe El departe de lumea noastra, pentru ca omul sa nu mai simta greutatea pacatelor proprii, care cere o pocainta pe masura.

Mania lui Dumnezeu, ca si iubirea Sa, strabate intreaga Sfanta Scriptura (toata istoria lumii), de la caderea in pacat a primilor oameni si pana la sfarsitul lumii, cand cei sapte ingeri ai Domnului vor varsa pe pamant "cele sapte cupe de aur pline de mania lui Dumnezeu" (Apocalipsa 15, 7).

Despre cea din urma zi, cand va avea loc Judecata cea infricosatoare, Profetul Sofonie spune: "Se aude venind ziua Domnului! (...) Zi de manie este ziua aceea, zi de stramtorare si de jale, zi de pustiire si de nimicire, zi de intuneric si de bezna, zi de nori si de negura; (...) Voi stramtora pe oameni si vor merge ca orbii, caci impotriva Domnului au savarsit pacate; sangele lor varsat va fi ca pulberea si trupurile lor ca gunoiul. Nici aurul, nici argintul nu vor putea sa-i izbaveasca in ziua maniei Domnului, caci tot pamantul va fi mistuit de focul maniei Lui; caci El va distruge, da, va pierde intr-o clipa pe toti locuitorii pamantului" (Sofonie 1, 14-18).

Multi se pierd, putini se mantuiesc!


Fiul lui Dumnezeu, in Evanghelia Sa, ne pune inainte urmatoarele cuvinte: "Intrati prin poarta cea stramta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla. (...) Nu oricine Imi zice "Doamne, Doamne!" va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri" (Matei 7, 13-14; 21).

Sfantul Apostol Paul vorbeste in repetate randuri despre dreptatea si mania lui Dumnezeu, zicand: "Dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui: viata vesnica celor ce, prin staruinta in fapta buna, cauta marire, cinste si nestricaciune, iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun nedreptatii: manie si furie. Necaz si stramtorare peste sufletul oricarui om care savarseste raul (...) dar marire, cinste si pace oricui face binele" (Romani 2, 5-10).

Exagerand iubirea lui Dumnezeu, avem toate sansele sa dam peste mania Lui!
Socotindu-L mai aspru decat este, avem sanse mai mari sa evitam pacatul!

Sursa - Crestin Ortodox [Teodor Danalache]: Exagerarea iubirii lui Dumnezeu


***

Icoana Mantuitorului Pantocrator din Sinai. In nici o alta parte, afara de aceasta icoana, nu se intrupeaza mai cu adevarat cuvantul Psalmistului David, care zice: "Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat." (Psalm 84,11) Icoana aceasta ante-iconoclasta, pastrata in Muntele Sinai, este una dintre cele mai minunate icoane din intreaga Biserica Ortodoxa de Rasarit. Putin mai jos vom si afla cum se regaseseste cuvantul Psalmistului zugravit in aceasta Icoana.

Minunata este icoana Mantuitorului Pantocrator din Sinai, care a folosit drept model multora dintre cele urmatoare. Icoana care-L infatiseaza pe Mantuitorul Iisus Hristos in calitate Sa de Pantocrator, pastrata inca si astazi in Munte Sinai, Egipt, este una dintre foarte putinele icoane pastrate de Biserica Ortodoxa de Rasarit inca de din-nainte de Perioada Iconoclasta, cand majoritatea icoanelor au fost distruse de furia celor orbi la minte.



Icoana Mantuitorului din Sinai este o icoana ante-iconoclasta ce dateaza din secolul al VI-lea, avand 84 de centimetri inaltime si 45.5 centimetri latime. Icoana este lucrata in tehnica numita "caustica", adica folosindu-se ceara de albine fierbinte si pigmenti de culoare. Ceara fierbinte, amestecata cu pigmentii de culori diferite, se intindea pe lemnul preparat pentru icoana, fiind mai apoi lucrata cu pensule speciale si cu instrumente metalice, pana sa se raceasca, dupa aceasta ea fiind mai greu de remodelat.

Daca ne uitam la aceasta icoana, la prima vedere, nu observam catusi de putin faptul ca Mantuitorului ne priveste in doua chipuri diferite, atat cu iubirea lui nemarginita, cat si cu mania Sa sfanta. Nu observam nici ca mila se invecineaza cu dreptatea si cu rasplata cea intocmai cu faptele. Nici cel mai mic detaliu intalnit in pictura bisericeasca nu este lipsit de rost. Totul are o ratiune, totul transmite ceva credinciosului, incepand de la culorile folosite si terminand cu expresia chipului si pozitia corpului celor zugravite in Icoana. Trasand o linie verticala, pe jumatatea icoanei, icoana Mantuitorului Hristos poate fi astfel impartita in doua registre sau parti (dreapta/stanga).


Mila si pacea de pe chipul Mantuitorului


Partea stanga a icoanei Mantuitorului este inchinata milei si pacii ce izvorasc din Dumnezeu, spre care toate tind si in care toate isi gasesc rostul existentei lor. Incepand din susul icoanei, cu partea stanga a chipului Sau luminos, si terminand cu partea de jos a icoanei, unde mana binecuvinteaza neincetat pe "cei saraci cu duhul" si doritori de cele sfinte, aceasta intreaga parte umple de nadejde pe cel incercat de multime de ispite si neputincios in fata neputintelor sale.

Ochiul Sau este luminos, plin de pace si liniste, asteptand ca omul sa-si intoarca privirea spre dragostea Lui. Gura se arata si ea lina, tacuta si linistita, aratand parca faptul ca "tacerea este taina veacului ce va sa vina". Intregul chip este luminat de o lumina calda, blanda, aproape fara nici o urma de umbra ori ascunzis. Mai jos, mana binecuvinteaza dragostea omului, intareste neputintele celui osarduitor spre Dansul si trimite harul Duhului Sau cel Sfant, spre sfintire si indumnezeire.

Ne vin in minte cuvintele auzite de Sfantul Siluan, chiar din gura Mantuitorului, care zic: "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui." Aceste cuvinte parca le rosteste Hristos si in aceasta icoana: "Nu te uita doar la neputintele tale, ci priveste si spre dragostea Mea, vezi ca sunt cu tine si te binecuvintez, nu deznadajdui si nu inceta a ma ravni pe Mine, caci spre tine privesc cu chip luminos." Hristos este "izvorul de apa vie", care adapa toata faptura. El este mila si tot El este pacea, singurul izvor al celor sfinte doriri. Lumina de pe chipul Sau ne umple de nadejde si ne da sa ne simtit iubiti si asteptati. Nimic nu ne infricoseaza, nimic nu ne sperie, caci: "Dumnezeu este iubire, iar unde este Iubirea, acolo nu mai incape frica, caci iubirea biruieste frica."

Acesta este chipul cu care Hristos a intampinat pe femeia canaaneanca, la fantana, tot acesta chipul cu care El a intors la dragostea Tatalui multime de inimi. Cu aceasta lumina a privit el pe cea care i-a spalat picioarele cu Mir, pe talharul de pe Cruce si toti pacatosii intorsi la pocainta. Acesta este chipul ce mangaie pe om in rugaciune, acesta chipul care miluieste pe credinciosi si ridica pe cei cazuti.

Cand va fi Judecata de Apoi, Acest chip al lui Hristos il vor vedea cei care vor si auzi cuvintele Sale, zicand: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine." (Matei 25,34-36) Fie ca mila Domnului sa ne invredniceasca si pe noi sa vedem acest chip al Sau, macar o singura data, si anume la Judecata de Apoi, pentru vesnicie.

Adevarul si dreptatea de pe chipul Mantuitorului


Partea dreapta a icoanei Mantuitorului din Sinai este inchinata adevarului si dreptatii ce izvorasc din Dumnezeu, Caruia nimic nu ii ramane intru necunostinta, nimic ascuns si nimic nerasplatit. Incepand din susul icoanei, cu partea dreapta a chipului Sau incruntat si plin de manie sfanta, si terminand in cea de jos, unde Evanghelia nu este trecuta cu vederea, ci este asezata spre a fi verificata in faptele fiecarui om, aceasta intreaga parte aprinde sufletul de ravna dumnezeiasca, trezindu-l din somnul lenei si delasarii.

Aceasta parte a icoanei este de folos mai mult celor ce se lenevesc in a iubi si a ravni pe Dumnezeu, a celor care cred ca e de ajuns sa fie botezati si sa isi faca o cruce, din cand in cand. Cei ce nu vor face roade vrednice de pocainta se vor intalni cu acest chip, iar inaintea Lui, nici un cuvant de apararea nu vor avea. Toti pacatosii si lenesii sa se infricosese de acest chip, caci Mantuitorul nu este numai bun si milostiv, ci si drept si cu adevarata judecata.

Parintele Nicolae Steinhardt, gandindu-se la dragostea lui Dumnezeu si la mila cu care Acesta il judeca pe om, spune: "In fiecare zi, Dumnezeu sta un ceas pe scaunul dreptatii si 23 de ceasuri pe acela al milei." Aceasta insa s-a zis spre a intelege ca mai cu multa bucurie Dumnezeu da pacea Sa, decat dreptatea, de aceea, nimeni sa nu se leneveasca ori sa se increada prea mult in mila lui Dumnzeu, ramanand astfel in pacate.

Acesta este chipul cu care Hristos a daramat mesele vanzatorilor din Templu, tot acesta chipul cu care a rostit fariseilor cuvintele grele

precum: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti Imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei si indoit decat voi. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia. Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.” (Matei 23)

Cand va fi Judecata de Apoi, Acest chip al lui Hristos il vor vedea cei care vor si auzi cuvintele Sale, zicand: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat." (Matei 25, 41-43) Fie mila Domnului sa nu ajungem sa vedem acest chip al Sau infricosator, iar daca e sa-L vedem, fie ca sa-L vedem in aceasta viata, iar nu in vremea Judecatii de Apoi.

Ne raman in minte cuvintele Psalmistului David, care zic: "Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat." (Psalm 84,10-12) Cu adevarat, in icoana Mantuitorului Pantocrator din Sinai, mila si dreptatea "s-au sarutat" pe acelasi chip al Fiului lui Dumnezeu intrupat.

Totul are un rost, o ratiune... culorile, formele, elementele componente.


Nici o icoana ortodoxa nu este zugravita la intamplare, ci numai dupa o anumita randuiala, bine gandita si simtita de catre cei ce au inmultit, in inimile lor, harul. Exista deci un tipic iconografic bine stabilit care arata pictorilor bisericesti si iconarilor cum si in ce fel sa picteze fiecare trasatura a chipurilor sfinte si a celorlalte detalii din icoana. Aceasta randuiala s-a asezat, incetul cu incetul, de-a lungul a multor ani de rugaciuni si simtire a lui Dumnezeu.

Incepand cu secolele VIII-IX, si mai ales dupa (787), prin care s-a restabilit definitiv cultul icoanelor, imaginatia si aportul personal al celor ce se ocupau cu ctitoria/pictarea bisericilor a inceput sa fie pus mai indeaproape sub supravegherea Bisericii. Nimic nu va mai fi in plus, nimic lipsit de inteles, nimic fara rost. Cu toate acestea, libertatea personala a fiecarui zugrav se vede in stilul sau unic, unul mai minunat decat altul. Oricat de diferite ar fi stilurile, icoanele si frescele bisericilor se regasesc aproape deplin unele intr-altele, urmarind aceleasi canoane si randuieli.

In frescele si slujbele Bisericii, totul capata alta valoare, totul primeste alta greutate, alt sens, curat si drept. Lumea creaturala infatisata in pictura iconografica ortodoxa este orientata deplin catre cea de dincolo, catre vesnicie. Natura, omul si lumea animala sunt reprezentate nu atat in existenta lor "naturala", cat in una "spirituala", duhovniceasca. De aceea, nu ne miram cand vedem copacii si muntii cu crestele plecate asupra lui Hristos, acoperisurile inclinate si ele spre inchinator, intr-alta directie decat in cea numita de noi "fireasca".

Sursa: Crestin Ortodox [Teodor Danalache] - Mila si dreptatea zugravite in Icoana Mantuitorului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu