joi, 19 septembrie 2013

In cadrul taberei de vara de la Mănăstirea Oaşa, IPS Serafim Joanta evoca chipul iconic al Parintelui Galeriu. "Dragostea te ridica pe cruce"

 



IPS Serafim Joantă evocand chipul iconic al Parintelui Galeriu:


L-am cunoscut pe Parintele Galeriu la Manastirea Sihastria, vara, unde, atat eu cat si multi alti studenti in teologie pe vremea aceea - dar iata, si Parintele Constantin Galeriu, si Parintele Dumitru Staniloae- veneau sa se inspire de la izvorul cel mai curat al spiritualitatii, al duhovniciei romanesti, de la Parintele Paisie Olaru, de la Parintele Cleopa Ilie, de la Parintele Ioanichie Balan, Parintele Ioil, si atati alti mari duhovnici, care au trait in manastirea Sihastria.

Mai tarziu am ajuns sa ma spovedesc chiar la Parintele Constantin Galeriu - e adevarat, doar de doua sau trei ori in viata mea-, pentru ca eu, de tanar umbland pe la manastiri, mi-a placut sa am contacte cu toti mari duhovnicii pe care i-am intalnit. Si, nu de mult, am facut o lista cu acestia, si credeti-ma ca sunt peste cincizeci. Cincizeci de mari duhovnici care toti au trecut la Domnul. Ma gandesc in ce pustie traim noi astazi, ma cuprinde jalea! Ce vremuri erau pe atuncea, - acum treizeici, patruzeci de ani, cincizeci de ani in urma-, cati mari duhovnici prin toate manastirile, cati oameni alesi,  vestiti, la care alergau oamenii din toata tara! Si am spus-o mereu, si o spun si acolo, mai cu seama nemtilor, ca pe timpul stapanirii comuniste, nu atat Biserica oficiala, prin ierarhii si preotii ei, au tinut credinta cu adevarat in popor, ci mai cu seama acesti mari duhovnici, care i-au intarit pe oameni ca sa nu se sminteasca de unele compromisuri, de unele neputinte ale ierarhilor sau ale preotilor.

Ei, Parintele Constantin Galeriu a fost unul dintre acestia, si unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-am avut noi, in tara noastra, si in Biserica noastra. Nu cred ca a mai existat vre-odata in toata istoria noastar un predicator, un orator cu atata putere, cu atata spirit, cu atata duh, transmitand Evanghelia lui Hristos ca Parintele Constantin Galeriu. Sigur ca lucrul acesta s-a cunoscut mai cu seama dupa Revolutie, cand el a putut sa se manifeste in toata libertatea, dar chiar si inainte de Revolutie. La Ploiesti, la Bucuresti, atat la Institutul Teologic cat si la Parohia Sfantul Silvestru, stiti cu totii ca se adunau mai cu seama intelectualii, ca sa-l auda pe acest om inzestrat de Dumnezeu cu o foarte mare memorie, cu o vasata cunostinta, dar in acelasi timp si cu o inima tot atat de mare pe cat era capacitatea sa intelectuala. Se simtea intr-adevar ca este un traitor. Nu poza niciodata, nu cauta sa iasa in fata, desi era mereu in fata pentru ca era solicitat, era prezent peste tot locul, la televiziune, in universitati, in biserici, in parohii, in tot locul, dar nu pentru ca el se autoinvita, ci pentru ca el era invitat, si raspundea invitatiilor, cu credinta ca este chemat de duhul lui Dumnezeu insusi, ca sa il vesteasca pe Dumnezeu. Si s-au folosit atat de multi oameni in tara aceasta, cum poate nu s-au folosit de nici un alt duhovnic, asa cum s-au folosit de Preacucernicia sa.

Chipul Parintelui era chip de icoana, fara nici o indoiala si eu sunt sigur ca Dumnezeu l-a preaslavit pe Parintele, l-a preaslavit si prin acel semn de care ati amintit. Am fost si eu prezent la inmormantarea Parintelui, si am vazut si eu cu ochii mei, ziua in amiaza mare, cer senin, absolut senin, fara ca sa fi plouat mai inainte - si stim ca curcubeul iese mai cu seama dupa o ploaie-, a fost un semn dumnezeiesc acesta si o confirmare, inca o data, a vietii lui de jertfa. A vietii lui de jertfa! Nu intamplator Parintele a scris, sau si-a dat teza de doctorat cu titlul de "Jertfa si rascumparare". Jertfa! S-a jertfit Parintele intru-totul si in toate. Si tocmai pentru jertfa lui, Dumnezeu l-a inzestrat cu atata putere, caci nu exista putere duhovncieasca in viata lui, in viata nimanui, fara jertfa. Numai in masura in care ne jertfim, in acea masura Dumnezeu lucreaza prin noi si zideste pe altii, caci dragostea te ridica pe cruce. Nu exista dragoste fara jertfa. Dragostea inseamna sa te ridici pe cruce, sa te crucifici, sa rabzi, sa fi capabil sa iei asupra ta suferintele, neputintele semenilor pe care vrei sa-i ajuti. 

Deci Parintele Constantin Galeriu a fost una din cele mai mari personalitati duhovnicesti, una din cele mai mari figuri duhovnicesti pe care le-am avut noi in Biserica noastra, si va ramane in cosntiinta tuturor celor care l-au cunoscut, si a celor care nu l-au cunoscut dar iata, ramane din relatarile altora, ramane ca atare. Si eu sunt sigur ca daca Biserica ar fi mai generoasa in privinta canonizarilor, ar trebui neaparat sa-l canonizeze si pe Parintele Constantin Galeriu. Dar nu trebuie sa asteptam neaparat canonizarea. Asa cum se intampla si in viata Parintelui, Sfant, Arsenie Boca, oamneii se roaga Parintelui. Chiar daca nu-i canonizat deocamdata, rugaciunea are aceeasi putere. Tot asa, v-as indemna si eu, sa faceti ceea ce fac si eu - e adevarat, nu in toata ziua, din pacate, dar, adeseori-, ma rog Parintelui Constantin Galeriu. Si zic: 
Parinte Constantin, tu care m-ai cunoscut - si multumesc lui Dumnezeu ca m-ai cunoscut; nu eu te-am cunoscut pe tine, ci tu m-ai cunoscut pe mine-, roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul!



PAGINI WEB:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu