vineri, 18 iulie 2014

Cuviosul Paisie Aghioritul despre curatia inimii si dragostea pentru Dumnezeu


Pentru curățirea inimii este trebuință de rugăciune și nevoință


- Gheronda, cum se curăță inima?

- Cu smerenia, neținerea de minte a răului, jertfirea de sine, purtarea dezinteresata, spovedania gândurilor, nevoință, rugăciunea, și mai ales cu Rugăciunea lui Iisus se curata inima. Rugăciunea "Doamne Iisuse ..." arunca afară tot balastul pe care-l are inima.

- Gheronda, se poate curăți inima numai cu "Doamne Iisuse..."?

- Nu, nu se poate face curățirea numai cu "Doamne Iisuse..." dacă nu exista împreună cu ea și smerenie și nu se face nevoință corespunzătoare. Daca te rogi și nu te străduiești sa le faci și pe celelalte despre care ți-am spus, atunci osteneala este zadarnica. Sau dacă le faci pe acelea și treci cu vederea rugăciunea, iarăși osteneala este zadarnica. Nevoiește-te și roagă-te totodată, cere ajutorul lui Dumnezeu cu rugăciunea si astfel, încet-încet, ți se va curăți inima. Nevoință și rugăciunea merg împreună.

Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea în inima


- Gheronda, uneori, atunci când rostesc rugăciunea, ca sa nu-mi fuga mintea, spun: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubesc".

- Cum se poate sa-L iubești pe Hristos și să-ți fuga mintea atunci când rostești Rugăciunea? Daca spui rugăciunea asa o data, nu-i nimic, dar dacă o spui continuu, este minciună. Adică să nu avem ceva în inima, altceva în minte și altceva să spunem cu buzele. Caci atunci ni se potrivește cuvântul: "Poporul acesta Ma cinstește cu buzele, iar inima lor este departe de Mine"(Isaia 29, 13; Matei 15, 8).

 - Gheronda, de ce rostesc Rugăciunea lui Iisus fără căldură?

- Deoarece te împrăștii în cele din afară, inima ta este în altă parte. Lipsește tresăltarea, dragostea pentru Dumnezeu și din aceasta pricina și rugăciunea este fără putere. Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea în inima și apoi omul "înnebunește".

- Gheronda, cum izbutește cineva sa aibă neîncetată dorirea către Dumnezeu și să rostească rugăciunea din inima?

- Dacă are mereu în minte sa binefacerile lui Dumnezeu și propria sa nerecunoștință, inima ii este străpunsă și începe sa lucreze. Inima singura este împunsă de mărinimie, după care urmează rugăciunea. De aceea să ia întotdeauna gânduri pline de mărinimie și de smerenie. Astfel va veni înlăuntrul tău Harul lui Dumnezeu, pentru ca Domnul în inima celor smeriți locuiește, (Cf. Isaia 66, 1-2), și atunci inima ți se va îndulci, iar rugăciunea se va face din inima.

- Dar atunci nu poate veni vreun gând rău, Gheronda?

- Nu, nu poate. Ca sa vina un gând rău, trebuie sa încetezi rugăciunea. Dar chiar dacă vei înceta să rostești rugăciunea cu mintea și o vei rosti cu inima, tot nu poate veni, pentru că se roagă inima.

- Gheronda, dați-mi binecuvântare ca sa-mi adun mintea.

- Ma rog să ți se adune mintea în inima. Dar ce înțelegem când spunem "inima"? Inima nu este un urcior, înlăuntrul căruia vom baga mintea, ci inima este ceea ce simțim. Prin urmare, atunci când spunem "sa se adune mintea în inima", înțelegem să se adune în dragoste, în bunătate, în dorința arzătoare, în acea tresăltare, în acel ceva dulce... De vreme ce Dumnezeu este Dragoste și inima are dragoste, dacă este curățită, atunci omul are înlăuntrul sau pe Dumnezeu. "Sa iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toate inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău...(Matei 22, 37; Marcu 12, 30; Luca 10, 27). Sa-L iubești cu toată ființa ta. Daca mintea se va îndulci de dragostea și bunătatea inimii, când va rosti "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă", se va cutremura în întregime.

In viata duhovnicească lucrul cel mai important este ca omul să-și curețe inima, astfel încât sa-L primească pe Hristos, și să-și tina mintea în frâu ca s-o îndulcească înlăuntrul inimii. Daca mintea se va îndulci înlăuntrul inimii, nu va mai voi sa plece; așa cum pe un copilaș, de-l vei lăsa liber într-o cofetărie, nu va mai voi sa iasă de acolo.



Un comentariu:

  1. "Dar ce înțelegem când spunem "inima"? Inima nu este un urcior, înlăuntrul căruia vom baga mintea, ci inima este ceea ce simțim. Prin urmare, atunci când spunem "sa se adune mintea în inima", înțelegem să se adune în dragoste, în bunătate, în dorința arzătoare, în acea tresăltare, în acel ceva dulce... "

    Se vorbeşte mult despre "rugăciunea minţii în inimă" dar se explică foarte puţin sensul acelei sintagme. Sunt foarte necesare aceste explicaţii despre cum înţeleg cuvioşii această sintagmă, deoarece pune un tipar pe minte şi plăsmuieşte imaginaţia şi apare percepţia greşită cu privire la ea!!!

    RăspundețiȘtergere